La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Mostiștea a județului Ilfov și era formată numai din satul de reședință, cu 672 de locuitori. În comună funcționa o școală mixtă cu 18 elevi.[8] Anuarul Socec din 1925, arată că teritoriul fusese reorganizat, satul Roșiori făcând parte din comuna Chiroiu-Roșiori, cu 5325 locuitori, alături de satele Bițina-Ungureni, Bițina-Pământeni, Chiroiu-Ungureni, Chiroiu-Pământeni, Chiroiu-Satu Nou, Movilița Nouă, Movilița Veche și Valea Colceagului. Comuna făcea parte din plasa Fierbinți a aceluiași județ. În 1931, satul Roșiori se desprinsese de această comună, formând din nou o comună de sine stătătoare.
În 1950, comuna Roșiori a trecut în administrarea raionului Căciulați și apoi (după 1956) în cea a raionului Urziceni din regiunea București. În 1968, comuna a revenit la județul Ilfov, reînființat, dar a fost imediat desființată și inclusă în comuna Movilița. Această comună a trecut în 1981, în urma unei reorganizări administrative regionale, în județul Ialomița. Comuna a fost reînființată în 2004 prin separarea satului Roșiori de comuna Movilița.
